Electrozi de înaltă frecvență cu argon vs neon: contează cu adevărat gazul sau culoarea strălucirii?

Răspuns scurt: nu a fost demonstrată niciodată o diferență terapeutică între electrozii cu argon și cei cu neon — strălucirea violet față de cea portocalie este o distincție istorică și cosmetică, nu clinică. Ideea că diferite culori de strălucire produc efecte diferite asupra pielii provine din credințe de cromoterapie nelegate și niciodată dovedite de la începutul secolului XX, nu din dovezi despre gazul în sine.

De unde provin de fapt electrozii cu argon și neon?

Dispozitivele de îngrijire a pielii de înaltă frecvență descind din aparatele cu „raze violet", construite pe tehnologia electrozilor cu vid dezvoltată de Frederick Finch Strong în 1896, bazându-se pe cercetările anterioare asupra curentului de înaltă frecvență realizate de Oudin, d'Arsonval și Tesla. Producția comercială a început în 1903 cu aparatul Strong-Ovington, modelele cu baterii au urmat din 1906, iar versiunile de uz casnic s-au răspândit după Primul Război Mondial. Potrivit unei relatări istorice detaliate pe cosmeticsandskin.com, care citează texte originale din 1908 până în 1946, electrozii din acea perioadă erau umpluți cu vapori de mercur, neon sau argon — dar mulți erau de fapt doar aer la vid parțial, iar culoarea strălucirii depindea în principal de intensitatea acelui vid: un vid scăzut producea o strălucire roșiatică, unul mediu una albăstruie, iar unul ridicat una albicioasă, în mare măsură independent de gazul (dacă exista vreunul) care se afla de fapt în interior.

Așadar, culoarea strălucirii înseamnă ceva pentru tratament?

Potrivit aceleiași surse istorice, nu — credința în efecte specifice culorii (strălucire roșie legată de un efect „sedativ", albastru de „raze chimice", alb de conținut UV) a fost preluată din idei de cromoterapie separate, nelegate și niciodată dovedite, populare la acea vreme, și nu a fost derivată din vreo dovadă specifică dispozitivelor de înaltă frecvență în sine. În termeni simpli: ideea că un anumit gaz sau o anumită culoare de strălucire produce un anumit beneficiu pentru piele nu are o bază demonstrată, nici atunci, nici acum. Merită să fim direcți în privința a ceea ce este și ce nu este această sursă: este o referință istorică detaliată bazată pe texte originale din epocă, nu un studiu clinic modern evaluat de colegi — în mare parte pentru că nu pare să existe niciun studiu modern care să compare direct electrozii cu argon și cei cu neon. Absența unui astfel de studiu comparativ face ea însăși parte din răspunsul onest de aici.

Marketingul din jurul acestor dispozitive a avut vreodată probleme cu autoritățile de reglementare?

Da, și acesta este un context util. În anii 1940, guvernul american a urmărit penal producătorii de aparate cu raze violet pentru afirmații false și înșelătoare, ceea ce a eliminat atunci de pe piață o serie de dispozitive. Acesta este un precedent istoric direct pentru tipul de control reglementar cu care dispozitivele de înfrumusețare bazate pe lumină și electrozi continuă să se confrunte astăzi — o reamintire că afirmațiile exagerate din această categorie nu sunt o problemă nouă.

Mai este ceva de știut despre modul în care funcționează acești electrozi?

O notă practică de siguranță: scânteile de la un electrod de înaltă frecvență produc o cantitate mică de ozon, care era promovat istoric ca un beneficiu împotriva acneei. Ozonul este, de fapt, un iritant recunoscut, și aceeași sursă istorică notează că mai multe autorități de sănătate au restricționat sau interzis de atunci tratamentele de salon care generează ozon din acest motiv. Dacă observați un miros puternic în timpul utilizării, acesta este ozonul — este un produs secundar normal al scânteii, nu o defecțiune, dar nu este ceva ce ar trebui căutat în mod deliberat prin creșterea intensității.

Așadar, ce electrod ar trebui să alegeți — argon sau neon?

Pe baza dovezilor disponibile, alegeți în funcție de preferință, nu în așteptarea unui rezultat diferit pentru piele. Întrucât nu există o diferență terapeutică demonstrată între cele două gaze, decizia se reduce în mod rezonabil la culoarea de strălucire pe care o considerați mai plăcută la privit, sau la forma electrodului care se potrivește zonei pe care o tratați, și nu la vreo afirmație că un gaz tratează pielea diferit de celălalt.

Concluzia

Distincția dintre argon și neon la bastoanele de înaltă frecvență este istorică și cosmetică, nu terapeutică — niciun studiu nu a demonstrat o diferență reală a efectului asupra pielii între cele două gaze, iar afirmațiile privind beneficii specifice culorii provin din idei de cromoterapie nelegate și niciodată dovedite de la începutul secolului XX. Adevărata întrebare terapeutică pentru un bastonaș de înaltă frecvență se referă la curentul de înaltă frecvență în sine și la efectul său ușor de căldură/ozon (tratat în recenzia noastră separată a dovezilor despre bastoanele de înaltă frecvență), nu la gazul care strălucește în electrod.